Cunoscut în medicină drept „Bunicul Alergologiei” și cândva medicul lui Saddam Hussein, Alfred William Frankland, a părăsit acest pământ la vârsta de 108 ani. Născut în 1912 în Battle, Sussex, William Frankland s-a hotărât încă de la vârsta de 9 ani să urmeze medicina, nemulţumit fiind de felul în care a fost tratat de tuberculoză. A studiat ştiinţele naturii la şcoala din oraşul natal şi apoi la Queen’s College, Oxford. În 1938 a ocupat un post de medic la spitalul St Mary, Paddington, din Londra şi un an mai târziu s-a oferit practicant medical voluntar în armata Marii Britanii în Al Doilea Război Mondial. A fost luat prizonier de război şi a stat timp de trei ani într-un lagăr de concentrare din Japonia, căruia i-a supravieţuit datorită abilităţii sale de a trata soldaţii niponi.
Într-un interviu apărut pe 19 martie 2020, cu prilejul împlinirii a 108 ani, William Frankland afirma că longevitatea sa se datora norocului şi că a fost aproape de moarte de mai multe ori de-a lungul vieţii sale – de la pandemia de gripă spaniolă din 1918, trei ani şi jumătate petrecuţi ca prizonier de război, până la experimentarea şocului anafilactic în urma unor muşcături de insecte tropicale.
Când William Frankland a început să practice medicina în anii ’40, „alergologia” abia se încadra ca disciplină de studiu, iar antihistaminicele se aflau la debut în ceea ce priveşte tratarea alegiilor. Frankland s-a implicat în multe studii, demonstrând că două antihistaminice pot contribui la reducerea simptomelor febrei fânului (rinita alergică).
După sfârşitul războiului, Frankland s-a întors la spitalul St Mary din Londra, unde şi-a început activitatea cu normă întreagă în departamentul de alergii. Împreună cu colegii săi, a efectuat o serie de studii pe baza tratamentelor şi rezultatelor acestora, provenite de la cca 30.000 de pacienți, dovedind că tabletele antihistaminice nu au redus și nici nu au crescut incidența astmului bronşic.
S-a ocupat îndeaproape de desensibilizarea alegenilor pentru febra fânului considerând că încă nu a fost evaluată corespunzător la acea vreme. Mai mult, a cules informaţii despre polenuri şi a studiat nivelurile de polen din atmosferă în anumite zile şi perioade ale anului, urmărind tendinţele de creştere respectiv de scădere a cantităţii acestuia. Nivelul săptămânal de polen londonez a fost comunicat membrilor Societății Britanice de Alergii și din 1963 a fost făcut public prin intermediul The Times și The Daily Telegraph.
În 1955, Frankland a experimentat reacţiile alergice pe sine însuși, folosind insecte furnizate de London School of Hygiene & Tropical Medicine. În cele din urmă, mușcăturile i-au provocat o reacție anafilactică severă. Aceste teste însă, l-au ajutat să înţeleagă şi să poată prescrie tratamentele alergologice pentru a obţine desensibilizarea. Astfel, a concluzionat că persoanele care sufereau de febra fândului puteau deveni imune la polen dacă făceau tratamentul de desensibilizare timp de trei ani. Iar imunitatea la diverse tipuri de venin putea creşte cu acelaşi tratament efectuat timp de cinci ani.
Citește și: Când Denver a renunțat la distanțarea socială în pandemia din 1918, rezultatele au fost letale | DeStiut.ro
Nu în ultimul rând, amintim colaborarea lui Frankland cu Sir Alexander Fleming în studiul penicilinei. Fleming nu i-a împărtăşit opinia privitoare la faptul că odată cu utilizarea pe o scară din ce în ce mai mare a penicilinei, este de așteptat ca reacțiile alergice să devină mai frecvente, fiind de părere că reacțiile adverse se datorează impurităților medicamentoase. Deşi în dezacord cu acesta, Frankland a considerat că nu trebuie să se certe cu câștigătorul premiului Nobel.
În 1979 Frankland l-a tratat pe Saddam Hussein, președintele Irakului de atunci, care avea probleme cu astmul. El l-a sfătuit pe Hussein că ar fi cazul să renunțe la cele 40 de țigarete fumate zilnic. „I-am spus care este problema lui și că, dacă va continua aşa, peste doi ani s-ar putea să nu mai fie șeful statului. Am auzit ulterior, că ar fi avut o neînţelegere cu secretarul său de stat pentru problem de sănătate, așa că l-a scos afară și l-a împușcat. Cred că eu am avut noroc.„, a spus Frankland.
William Frankland s-a retras din activitate la vârsta de 65 de ani, oferindu-şi ulterior serviciile de consultanţă pentru următorii 20 de ani Departamentului de Medicină al spitalului Guy. La vârsta de 80 de ani a continuat să ia parte la viața academică, participând la conferințe și publicând articole în revistele de specialitate. Pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul imunoterapiei, în 2006 i s-a acordat premiul EAACI Noon Award, iar în 2015 la vârsta de 103 ani a primit ordinul MBE.
În martie 2020, într-un interviu acordat cu prilejul celei de-a 108-a aniversare a sa, pe fondul pandemiei de coronavirus, William Frankland a povestit câteva amintiri despre pandemia de gripă spaniolă din 1918, adăugând că „este minunat să vezi oamenii de ştiinţă, ca cei de la Imperial College London, care lucrează neîncetat pentru a ajuta la combaterea pandemiei”. Frankland a murit pe 2 aprilie 2020, şi potrivit fiului său, cauza decesului a fost infecţia cu coronavirus.
Citește și: Suedia, țara care ar putea atinge imunitatea de grup în timpul pandemiei de COVID-19 | DeStiut.ro
Citește și: Cronologia a 15 dintre cele mai grave epidemii și pandemii din istorie. Cum s-au terminat | DeStiut.ro
