DE STIUTINEDITSOCIALSTIRI

10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri | DeStiut.ro

10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri

„Necesitatea este mama tuturor invențiilor”, cum spune faimoasa zicală. Dar, de asemenea, au existat câteva situații în care unele invenții științifice și tehnologice majore au fost realizate din pură întâmplare. În unele cazuri, acestea sunt rezultatul unui adevărat accident.

Accidentele norocoase” au permis oamenilor să descopere efecte secundare neașteptate, dar utile din medicamente. Deseori, descoperirile care schimbă lumea sunt rezultatul unei minți creative care realizează că un material sau o invenție ar putea avea un alt scop incredibil.

10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri

Deci, fără alte detalii, iată câteva descoperiri științifice care au fost un accident complet. Această listă este departe de a fi completă și nu este într-o ordine specială:

1. Razele X

În 1895, un fizician german pe nume Wilhelm Roentgen lucra cu un tub catodic. În ciuda faptului că tubul era acoperit, a văzut că un ecran fluorescent din apropiere ar străluci atunci când este întuneric în cameră și acesta ar intra în contact cu tubul. Razele luminau cumva ecranul. Roentgen a încercat să blocheze razele, iar când a pus mâna în fața tubului, a observat că își poate vedea oasele în imaginea proiectată pe ecran. Uimit, el a înlocuit tubul cu o placă fotografică pentru a capta imaginile, astfel creând primele raze X.

Tehnologia a fost adoptată rapid de către instituțiile medicale și departamentele de cercetare; deși, din păcate, trece mult timp înainte ca riscurile radiațiilor X să fie înțelese.

10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri

2. Radioactivitatea

În 1896, intrigat de descoperirea razelor X, Henri Becquerel a decis să investigheze legătura dintre ele și fosforescență, o proprietate naturală a anumitor substanțe care emană lumină. Becquerel a încercat să expună plăcile fotografice folosind săruri de uraniu, sperând ca acestea să absoarbă „energia radiografiei” de la Soare. A crezut că are nevoie de lumina Soarelui pentru a-și finaliza experimentul, dar cerul era acoperit de nori.

Cu toate acestea, chiar dacă experimentul nu a putut fi finalizat, el a dezvoltat plăcile și a constatat că imaginile apar oricum limpede; uraniul a emis raze radioactive. El a emis teoria și mai târziu a arătat că razele provin din sărurile radioactive de uraniu.

3. Sweet’N Low sau Zaharina

Sweet’N Low sau zaharina, care este de aproximativ 400 de ori mai dulce decât zahărul, a fost descoperit din întâmplare în 1878 de Constantin Faglberg. În acel moment, el analiza gudronul de cărbune la laboratorul Universității John Hopkins al lui Ira Remsen. După ce într-o zi a uitat să se spele pe mâini și a luat un rulou pentru a-l mânca, a observat că avea un gust neobișnuit de dulce. Ulterior, a început să deguste și alți compuși pe care i-a creat și a constatat că unul care combina acidul o-sulfobenzoic cu clorura de fosfor și amoniac era răspunsul (gustarea a tot felul de chimicale nu este considerate o practică sigura!).

Fahlberg a patentat zaharina în 1884 (lăsând numele lui Remsen din brevet, în ciuda faptului că au co-publicat prima lucrare a materialului) și a început producția în masă. Îndulcitorul artificial a fost răspândit în întreaga lume atunci când zahărul a fost raționat în timpul Primului Război Mondial.

Testele au arătat că organismul nu îl poate metaboliza, astfel încât oamenii nu au primit calorii atunci când consumă zaharină. În 1907 diabeticii au început să folosească îndulcitorul ca înlocuitor pentru zahăr și a fost rapid etichetat ca îndulcitor noncaloric (pentru cei care țin diete).

10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri

4. Pacemaker-ul sau Stimulatorul cardiac

În 1956, Wilson Greatbatch construia un dispozitiv de înregistrare a ritmului cardiac. A folosit o cutie pentru ca un rezistor să completeze circuitul, dar a scos-o pe cea greșită – nu avea dimensiunile potrivite. A instalat rezistența necorespunzătoare și a observat că circuitul emite impulsuri electrice. L-a făcut să se gândească la momentul bătăilor inimii.

Greatbatch crezuse anterior că stimularea electrică ar putea fi capabilă să stimuleze circuitul inimii dacă există un fel de întrerupere acolo. Acest nou dispozitiv l-a făcut să creadă că ar putea fi posibilă crearea unei versiuni suficient de mici pentru a oferi efectiv această stimulare. El a început să micșoreze dispozitivul și pe 7 mai 1958, o versiune a stimulatorului său cardiac a fost introdusă cu succes într-un câine.

10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri

5. Penicilina

În 1928, Sir Alexander Fleming, profesor de bacteriologie, a observat că mucegaiul începuse să crească pe vasele sale de colonii de stafilococi. În timp ce încerca să salveze culturile neafectate de mucegai, el a observat că coloniile bacteriene nu cresc în apropierea mucegaiului. Fleming și-a dat seama rapid că mucegaiul trebuie să elibereze un fel de substanță care să inhibe creșterea bacteriană. Penicilina a fost ulterior introdusă în anii ’40, salvând nenumărate vieți de atunci.

Citește și: Falx Dacica, arma înspăimântătoare a antichităţii, emblema personalităţii şi faimei războinicilor daci | DeStiut.ro

6. Insulina

Descoperirea care a permis ulterior cercetătorilor să găsească insulină a fost un accident. În 1889, doi medici de la Universitatea Strasbourg, Oscar Minkowski și Josef von Mering, încercau să înțeleagă modul în care pancreasul afectează digestia, astfel că au eliminat organul de la un câine sănătos. Câteva zile mai târziu, au observat că muștele zburau în jurul urinei câinelui; ceva anormal și neașteptat. Au testat urina și au găsit zahăr în ea. Și-au dat seama că, prin îndepărtarea pancreasului, au „dat” diabetul câinelui.

Cei doi nu și-au dat seama ce a produs pancreasul care regla glicemia. Dar în timpul unei serii de experimente care au avut loc între 1920 și 1922, cercetători de la Universitatea din Toronto au reușit să izoleze o secreție pancreatică pe care au numit-o insulină. Echipa lor a primit premiul Nobel, iar în termen de un an, compania farmaceutică Eli Lilly făcea și vindea insulină.

10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri

7. Sticla securizată

Sticla securizată, precum cea folosită în parbrizul mașinilor, a fost, de asemenea, o descoperire accidentală. În 1903, Când Edouard Benedictus, un om de știință francez, studia nitratul de celuloză (un soi de plastic lichid), a scăpat accidental flaconul în care era soluția. Flaconul s-a rupt, dar nu s-a distrus, iar lichidul s-a evaporat. Nu numai asta, dar vasul, deși rupt, și-a menținut forma. Acesta a fost primul tip de sticlă securizată realizat, un produs care acum este des folosit pentru parbrize, ochelari de protecție, etc.

Citește și: Ce reprezintă cele 13 cifre ale codului numeric personal? | DeStiut.ro

8. LSD

Albert Hofmann a studiat acidul lisergic, o substanță chimică puternică care a fost izolată pentru prima dată dintr-o ciupercă care crește pe secară, pe care a sintetizat-o prima dată în 1938. Aceste substanțe chimice pe care le-a studiat urmau să fie utilizate ca produse farmaceutice, iar mulți derivați ai acestora sunt folosiți și astăzi.

În 1943, a gustat din greșeală creația sa. În timp ce lucra cu acest produs chimic, Hoffmann a raportat senzație de neliniște și amețeală. Conform notițelor sale, când s-a dus acasă pentru a se odihni, „s-a scufundat într-un fel de beție care nu era neplăcută și care se caracteriza printr-o activitate extremă a imaginației”. „În timp ce m-am așezat într-o stare amețită, cu ochii închiși (am simțit lumina zilei enervant de strălucitoare), mi-a survenit un flux neîntrerupt de imagini fantastice cu o plasticitate și niște culori vii extraordinare, însoțite de un joc intens de culori aproape calidoscop”, a continuat el să spună.

Intrigat, el s-a dozat intenționat pe data de 19 aprilie 1943 pentru a afla efectele sale, apoi a mers pe bicicletă acasă. A fost primul experiment planificat cu LSD – dar nu ultimul. La fel ca mulți alți inventatori, el nu a caracterizat descoperirea lui ca pe un accident; a început cu unul, dar el este cel care a decis să-l urmărească în urma descoperirilor sale.

Ce este cu oamenii de știință și gustarea substanțelor chimice aleatorii?

10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri

9. Kevlar – mai puternic decât oțelul

Trebuia doar să fie o slujbă temporară. Stephanie Kwolek a luat o poziție la DuPont în 1946, pentru a putea economisi suficienți bani pentru a merge la școala medicală. În 1964, ea era încă acolo, cercetând cum să transforme polimerii în fibre sintetice foarte puternice. Kwolek lucra cu polimeri care aveau molecule asemănătoare tijei, care se aliniau într-o singură direcție.

În comparație cu moleculele asemănătoare unei tije, Kwolek a crezut că liniile uniforme vor face materialul rezultat mai puternic, deși acești polimeri erau foarte greu de dizolvat într-o soluție care putea fi testată. În cele din urmă, ea a pregătit o astfel de soluție cu molecule asemănătoare tijei, dar, arăta diferit față de toate celelalte soluții moleculare pe care le făcuse ea vreodată. Următorul ei pas a fost să-l parcurgă printr-un filet, o mașină care să producă fibrele.

Citește și: 20 de lucururi interesante despre Finlanda care te vor face să vrei să o vizitezi | DeStiut.ro

Deși operatorul de filare nu a lăsat-o pe Stephanie Kwolek să-și treacă experimentul prin filet deoarece era convins că-l va strica, aceasta a persistat, iar după ce filarea a luat sfârșit, Kwolek a avut o fibră care era la fel de puternică ca oțelul; 1/1 . Acest material a fost supranumit Kevlar și a fost folosit pentru fabricarea de schiuri, anvelope radiale și plăcuțe de frână, cabluri de punte cu suspensie, căști și echipamente pentru drumeții și camping. Cel mai important, Kevlar este folosit pentru confecționarea de veste antiglonț, așadar, chiar dacă Kwolek nu a ajuns la școala de medicină, a salvat în continuare multe vieți.

10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri

10. Teflon

Roy Plunkett lucra în Laboratorul Jackson al Dupont Company în 1938, când a început să cerceteze noi agenți de răcire. O astfel de substanță pe care o experimenta a fost gazul tetrafluoroetilen (TFE). După ce s-a întors la un cilindru deschis în care păstrase o parte din gaz, a descoperit o pulbere albă ciudată în interior. Curiozitatea l-a obligat să efectueze niște teste și a constatat că este rezistent la căldură, are o frecare scăzută la suprafață și era inert la acizii corozivi. Era, efectiv, o substanță ideală pentru vase.

10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri

sursa